Legende Istorice: Mâncătorul de oameni ; Gospoda Irina

8. Mâncătorul de oameni
În vremurile timpurii  părţile noastre erau sub apă. Apa ajungea până la Piatra Albă. De aceea bătrânii îşi aveau casele sus pe dealuri. Pe vârful Cuca era o moară de vânt. Bătea vântul , mergea moara , stătea vântul , stătea şi moara.
Pe timpurile după ce s-au retras apele au umblat turcii pe aici.
Odată un turc a furat o fată româncă de la un sălaş de pe Cozia. El aşeză fata în faţa lui pe cal şi o duse în zona Orşovei unde îşi avea el casa. El o dădu pe mâna mamei sale,o femeie bătrâna, ca s-o îngraşe. Bătrâna o încuie pe fată şi o hrăni cu nuci şi pâine. Când a fost destul de grasă turcul îi porunci bătrânei s-o prăjească în cuptor ; avea poftă de friptură de fecioară.
Bătrâna încinse cuptorul şi apoi şi zise fetei : " Aşează-te pe lopata asta, fato!"
Fata zise:
"Pune-te tu , babo, şi arată-mi cum!"
Baba se aşeză pe lopată ca să-i arate fetei cum se face. Dar fata devenise puternică şi mare iar baba era slabă şi subţire. Fata apucă lopata şi o împinse pe bătână în foc. Şi după aia fugi!
Când turcul se întoarse acasă zise încă de departe :" Au, au, aici nu miroase o friptură de fecioară, ci a carne de femeie bătrână!"
Se aşeză pe calul lui şi porni după fată, dar nu putu să o mai ajungă. Fata se întâlni cu unii de ai noştri, tărani creştini care o duseră acasă la părinţii ei.

povestită de Veta Pateşan (60) , 1957 , Văliug
nota Alexander Tietz :
Piatra Albă - o stâncă învăluită de legende pe drumul Reşiţa - Văliug. Datorită formei sale marcante şi poziţiei dominante era uşor  de recunoscut şi era folosită pe timp de război ca ascunzătoare  de fugarii care aveau de  îngropat  bani .

                                                      Piatra Albă

9.Gospoda Irina
În cetatea Bocşei era Gospoda Irina. Ea era stăpână peste tot ţinutul. Ruinele se numesc şi azi  Zidurile Irinei şi drumul vechi , a cărui urme şerpuiesc din apropierea dealului cetăţii prin câmpurile din  Biniş şi Doclin, se numea Drumul Irinei. S-au găsit pe acest drum monezi cu chipul Irinei.
Gospoda Irina a fost asediată în cetatea ei de turci. Şi-a apărat cetatea cu patruzeci de cneji care îi erau supuşi. O vară întragă le-au rezistat turcilor până foamea i-a făcut să se predea. Oştenii au fost omorâţi toţi de turci şi Gospoda Irina dusă în robie.
Ţăranul Nicolae Udrea din Vasiova  a săpat în dealul cetăţii şi a găsit săgeţi, barde, coifuri , săbii şi o lingură de aur - era lingura Gospodei Irina.

*

În apropierea satului Berzovia, un drum vechi pietruit trece peste câmpuri ; din când în când se dă cu plugul de pietrele cu care era podit drumul. Drumul vine de la Surduc , trece prin Doclin, pe lângă Biniş şi Berzovia, către Lugoj. Drumul se cheamă " Drumul Erinei". Erina era o împărăteasă. Şi-a pus supuşii la robotă grea. I-a chinuit cu lucrul la drumul acesta. Şi pe atunci nu existau camioane , oamenii trebuiau să care pietrele pentru  drum. în covete de lemn.

povestită la Vasiova de  Petru Oancea, 60 (1942), cunoscut ca şi poet popular român şi sculptor în lemn sub numele de Tata Oancea 
nota Alexander Tietz :
Irina : personaj din legendele populare sârbe (Procleta Jerina) . Numele ei circulă şi în zone nelocuite de sârbi.Poate că nu e întâmplare că timpurile imemoriale, legendare sunt identificate cu o figură feminină, maternă.
Drumul Irinei : drum roman vechi care mergea de la Dunăre , prin Vărădia, Doclin, Berzovia către Lugoj


Ruinele cetăţii de la Bocşa: