Am auzit-o ca în vis.....pe vremurile vechi era turcul pe aici. Turcul era peste tot. Era şi în fortăreaţă, în cetăţuie - de îi zice : "Grad". Dar asta a fost acum mulţi ani lungi! Eu nu am trăit-o : am auzit-o de la bătrâni. Mai stau încă ceva ziduri din cetăţuie. Ai fost acolo? Cetatea a fost construită cu vin! În mortar au amestecat vin şi lapte! De aia e mortarul aşa de tare - nu poţi să scoţi nici o piatră. E mai tare ca betonul!
*
Turcii erau răi. Aveau câini cu care simţeau oamenii. Le luau totul oamenilor. Dacă le plăcea o femeie trimiteau soldaţi după ea . o furau şi nimeni nu mai auzea de ea. De asta se mai zice şi azi :" Nu fugi aşa, că nu vin turcii după tine!" După atâtea veacuri s-a păstrat vorba asta. Atât de greu oropseau turcii lumea!
*
În cetate şedea un paşă. Era cel mai înalt printre ei. Sătenii erau obligaţi, când fetele lor aveau doisprezece ani, erau bune de măritat, să le ducă în cetate şi turcii îşi făceau poftele cu ele. Cel mai rău lucru era că taţii trebuiau chiar ei să-şi conducă fetele în cetate.Şi băieţi trebuiau să dea oamenii. Le era foarte greu dar trebuiau să o facă. Când mergea turcul la Giurgiova să stângă dările, căruţa lui era trasă de oameni. În locul cailor erau patru săteni înhămaţi la căruţă. Turcul stătea în căruţă şi mâna cu biciul : hitt!hitt! Şi de acolo trebuiau să îl tragă înapoi în cetate.
*
Se vede şi astăzi puţul fântânii din cetate. Mai demult era mult mai adânc, azi s-a mai înfundat. Cetate stă sus pe stânci; apă nu e nicăieri. Apă e doar jos, în Caraş. Sătenii, bărbaţi şi femei au trebuit să vină cu ceaunele lor de cupru. Au făcut un lanţ de la Caraş până sus în cetate. Ceaunele mergeau din mână în mână. Şi aşa au umplut cu apă din Caraş fântâna.
*
Paşa turc privi de sus, din cetate jos în vale. Jos de tot curge Caraşul. Unde apa e adâncă, sub stânci , unde şi-a săpat gropi adânci , apa pare neagră. Paşa a privit către râu şi a zis : "Kara-ssu! Kara-ssu!" "Kara" înseamnă în turceşte negru şi "ssu" apă.Caraş înseamnă apă neagră , pe caraşoveneşte "Cerna voda". De aici vin numele de Caraş şi Caraşova.
*
În hotarul Caraşovei , pe partea stângă a Caraşului e o potecă abruptă , numită Pripor. Pe această potecă a urmărit un turc călare o fată caraşoveancă ce ducea mâncare fraţilor ei la sălaş. Fata a fugit cât a putut şi şi-a văzut în depărtare fraţii în faţa sălaşului. Turcul îşi îmboldi calul pe panta abruptă. De efort calului îi plezni burta şi se prăbuşi. Fata a ajuns la fraţii ei , care le-au împuşcat pe turc.
povestite de Georg Motzoka, păstor şi alţi caraşoveni (1957)
 |
| Cetatea Caraşovei ( Grat) - ruine |
 | |
| vedere înspre stânca pe care se află cetatea |
 |
| Cetatea Caraşovei ( Grat) - ruine |
 | |
| Cetatea Caraşovei ( Grat) - ruine |
 | |
| Vedere din cetate către cheile Caraşului film despre cetate Grat de imaRESITA |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu