Legende Istorice: Inelele de fier ; Stâncile de la Boşneag ; Sfatul condamnatului

1.Inelele de fier
Lumea de la Dunăre povesteşte în istorisirile ei de legendă  că partea de câmpie a Banatului era acoperită pe vremurile vechi de aşa-numita Mare Albă sau Mare Dulce şi că pe ea navigau corăbii care acostau pe muntele Avala la Belgrad  şi pe dealul Vârşeţului , unde erau legate de inele de fier prinse în zidărie. Împăratul roman Hadrian - spune legenda - a fost cel care a spart stânca la Orşova şi a lăsat apa să se scurgă în Marea Neagră.

nota autorului : în transmiterea legendei numele Hadrian s-a încurcat cu Traian. Populaţia cunoştea Tabula Traiana şi drumul lui Traian în Cazanele Dunării.

2. Stâncile de la Boşneag
Acesta nu e basm , e fapt :acolo unde se coboară de la Maria-Schnee ( Ştinăpari)  şi Kohldorf  ( Cărbunari) către Bosniac ( denumire veche pt. Moldova Nouă) sunt pe marginea drumului stânci înalte, ascuţite ; sus este un platou stâncos - am urcat pe acolo - şi acolo se pot vedea pietre de forma unor stâlpi cum are marina la locurile de ancorare, cam o jumătate de metru înalte , rotunde şi netezite , parcă şlefuite , ca marmora; şi unde se poate vedea exact că au fost legate frânghii.  Frânghiile au netezit stânca. Demult, acum o mie de ani , era aici în Banat un bazin , unde era adunată toată apa sudului. Apa curge pe la marginea crestelor munţilor. Acum se ştie că la noi munţii sunt vulcanici ,- se vede şi la izvoarele sulfuroase de la Băile Herculane- deci printr-o explozie , printr-o adunare subterană de gaze , printr-o catastrofă naturală vulcanică deci s-a produs o mişcare - muntele s-a despicat în două - şi bazinul , Marea Dulce , s-a golit.
Pe jos au mai rămas multă vreme mlaştini cu trestii, şerpi şi balauri.

povestit de Emil Elwert 59 (1957) , brutar,Caraşova

3. Sfatul condamnatului
Pe vremurile vechi un căpitan de tâlhari a fost condamnat la moarte. Pe când stătea deja sub spânzurătoare ceru să vorbească şi zise judecătorilor : "Dragi domni , dacă îmi dăruiţi viaţa aş putea face un mare serviciu oamenilor.Ştiu o taină prin care mii şi mii de oameni pot primi  pământ, muncă şi pâine." Domnii nu au vrut să-l creadă la început; până la urmă ii învinse însă curiozitatea. I-au luat tâlharului lanţurile de la picioare.Mâinile îi rămaseră însă legate. Aşa trebuia să îi ducă la locul unde urma să le dezvăluie taina. L-au ţinut sub pază strictă, căci nu avea încredere în el! Tâlharul ii conduse pe domni trei zile prin păduri dese, pe poteci ştiute doar de el, prin desiş, mlaştini şi stâncârii. În a treia zi auziră de departe zgomot şi vâjăilă puternică. Era o cascadă uriaşă. Apa unui lac se prăbuşea , spumegând şi vâjâind  peste o margine abruptă de stâncă la mare adâncime.
Tâlharul arătă spre stâncă : " Dacă puşcaţi stânca asta, puteţi goli de apă toată partea de sus a lacului. Pe fundul lacului ar apărea pământ nou şi roditor!"
Domnilor le plăcu ideea tâlharului. Îi dăruiră viaţa şi libertatea.O armată de oameni fu adusă acolo. În sălbăticie apăru o tabară de barăci. Au puşcat stânca ce închidea lacul.Prin poarta făcută în stâncă apa se scurse. Pe pământ au rămas multă vreme mlaştini întinse. După ce s-au uscat şi astea a apărut pământ agricol, roditor.
Cine merge pe Dunăre de la Moldova la Orşova mai poate şi azi vedea găurile de puşcare pe partea sârbă. Găurile au fost făcute vertical în stâncă. Când partea despcată a stâncii a căzut în apă au rămas pe mal jumătatea găurilor de forare , sub forma unor şanţuri verticale.

povestită de Franz Gebl , dulgher ,78 ( 1942) , Oraviţa
nota autorului : povestitorul a auzit legenda pe când lucra pe Dunăre. Cunoştiinţe incorecte şi incomplete despre regularizarea cursului Dunării la Porţile de Fier şi despre caracterul sedimentelor geologice la minerii din zonă au dus probabil la naşterea acestor legende.