vineri, 26 noiembrie 2010

Legende Istorice: Cetatea de la Socolari ;Turnul Begului

11. Cetatea de la Socolari
Pe timpurile alea era împărăteasă Maria Theresia. În ţinuturile Socolariului avea o cetate şi alta pe Dunăre, unde stătea sora ei.
Cetatea de la Socolari a fost construită de soldaţi. Au luat pentru asta piatră din albia râului. Au făcut un şir de la râu până sus şi au dat piatra din mână în mână. Ăsta e un loc  urât : doar stânci şi desişuri. Printre soldaţi erau un tată şi fiul său, dar nu ştiau unul de altul. Tatăl stătea sus şi fiul cu un loc mai jos. Tatăl primea pietre de la fiu. Atunci tatăl îl întrebă pe fiu cum îi se zicea în sat şi al cui era.
"Ai părinţi?"
Şi fiul zise :
"M-am născut când tatăl meu a fost ridicat în armată.A lăsat femeia în casă şi copilul în leagăn  şi nu a mai trecut pe acasă."
"Şi cine e mama ta?"
Şi vezi, aşa desoperi că e fiul său.
O mare amărăciune puse stăpânire pe om pentru că nu mai fusese acasă de aşa mult timp, că avea un fiu mare pe care nu îl văzuse şi nu îl cunoscuse şi că acesta la rândul lui era soldat şi destinat aceleiaşi vieţi amare ca şi el.
Şi ridică piatra pe care i-o dăduse fiul său şi îşi omorî propriul fiu cu piatra aceea.
"L-am omorât pentru că mai bine să fie mort decât să se chinuie cum m-am chinuit eu!" Aşa a zis mai târziu în faţa judecătorilor.
Era pe atunci mare necaz şi robie, nu era dreptate. Cătănia era pe viaţă şi nu era scăpare .

povestită de :Ion Chişereu, 75 ( 1956) , ţăran şi păstor din Sasca, care avea sălaş în Cheile Nerei. ( povestită în limba română în timp ce păştea caprele la poalele cetăţii Socolari)

nota Alexander Tietz : Maria Theresia  - desigur nu a fost personal în Socolari. Însă împăratul Sigismud a stat aici două săptămâni cu ocazia campaniei împotriva turcilor în 1428. Se face o observaţie care este valabilă pentru toate legendele : La povestitorii populari numele Maria Theresia desemnează un timp imemorial, "pre-istoric". Copaci bătrâni de trei sau patru sute de ani sunt copacii Mariei Theresa.Orice cetate este cetatea Mariei Th. Drumul roman care duce de la Dunăre la Lugoj este drumul ei. Orice monezi , fie romane sau turceşti sunt ale ei. Uneori Maria Th. este identificată cu Gospoda Irina ( care nu este însa împărăteasa bizantină Irina, cum greşit credea istoricul Pesty Frigyes)  - un personaj din legende populare sârbe, Procleta Jerina. Probabil nu este o întâmplare că timpul pre-istoric, imemorial este asociat cu o imagine feminină , o mamă, o femeie domnitoare.
Socolari : ruina cetăţii Socolari stă pe o stâncă inaccesibilă deasupra văii Beiului , unde se află izbucul celebru Ochiul Beiului.

Cetatea de la Socolari in Google Maps

măgura cetăţii din drumul Socolari Potoc:
 Măgura cetăţii de la Socolari:
 Ruinele cetăţii



 12. Turnul lui Beg
Era mai demult pe valea Nerei un sat, mai în sus de Sasca Română de astăzi. Şi este acolo mai sus de vale, pe dealuri , o păşune , un loc drept ce se schemă Nedeile. Acolo au mers odată oamenii din satul acela şi au ţinut pe câmpie o sărbătoare . Un fecior tânăr din neamul Sârbuleştilor împreună cu fata lui conduceau runda de dans. În timp ce se veseleau ei, pe Cameniţa , drumul pietruit , urcau nişte care. În care erau turci înarmaţi, ascunşi între lăzi şi paie. Zise un sătean către altul : " Carele astea nu par în regulă." În timpul ăste carele îi înconjuraseră deja pe cei ce dansau. Deodată se deschiseră toate lăzile şi  din ele şi de sub paie au apărut turcii înarmaţi  care  căzură peste români şi îi culcară pe toţi la pământ. Au omorât bătrâni şi tineri, bărbaţi, femei şi copii. Au terminat tot satul. 
Doar perechea tânără ce a condus dansul a scăpat. Feciorul a luat fata de mână şi au fugit peste creasta dealului către locul unde azi e Cantonul Damian. Un turc călare i-a urmărit. Au ajuns în locul numit Turnuri : aici se ridică din Cheile Nerei pereţi d stâncă abrupţi şi colţuroşi.  Perechea a fugit pe o stâncă înaltă de o sută de metri.Turcul a descălecat şi s-a căţărat după ei. În vârful stâncii băiatul i-a ţinut piept turcului şi a început lupta cu el. Era din neamul Sârbuleştilor care sunt oameni deosebit de  curajoşi şi puternici. L-a apucat pe turc şi l-a aruncat de pe stâncă în prăpastie. Înainte să îl arunce jos l-a întrebat :
"Cum te cheamă, turcule?"
"Beg" a răspuns turcul. Era un beg , un comandant. Da aia se numeşte stânca aia Turnul lui Beg.
Când au mai venit odată turcii au fost bătuţi de Sârbuleşti. Familia a fost înnobilată pentru curajul arătat în lupta cu turcii.

povestită de :Ion Chişereu, 75 ( 1956) , ţăran şi păstor din Sasca, care avea sălaş în Cheile Nerei.

Valea Cameniţei, poiana Nedeile şi Cheile Nerei în Google Maps 

Turnul lui Beg văzut de la cantonul Damian




4 comentarii:

  1. ce stiiti de pestera denumita Gaura ursului din Socolari, cand eram mic am gasit colti de urs in ea, din pacate nu mai stiu sa ajung acolo

    RăspundețiȘtergere
  2. da .. imi aduci si eu aminte de gaura ursului si eu am fost acolo de mai multe ori cand eram copil. nu e greu de ajuns dar sincer as mai vrea sa merg pe acolo de foarte multi ani nu am mai fost dar. ceea ce ma face fericit este ca o parte din copilaria mea acolo mi-am petrecut=o la bunica mea .

    RăspundețiȘtergere
  3. :)) vedeti , pentru a ajunge la cetate ati trecut la doar cativa pasi de gaura ursului,, cetatea este putin cam departe de socolari,, iar gaura ursului este la margine de socolari, pe unde am mers eu, nu a mers cred ca nimeni, eu am ales sa merg pe albiile raurilor secate, sa meritat efortul ceva frumos fara cuvinte .

    RăspundețiȘtergere
  4. Pot primi indicatii despre aceasta grota , numita Gaura Ursului? Am fost de cateva ori sus la cetate, dar nu stiam de aceasta grota. Multam

    RăspundețiȘtergere