Se afișează postările cu eticheta ruine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ruine. Afișați toate postările

joi, 16 decembrie 2010

Legende Istorice : Haina păstorului ; Porcul din valea Buhuiului

19. Haina păstorului
Era un om din Socolari cu oile lui pe dealul cetăţii.Şi cum mergea el aşa cu oile lui, vede o uşă deschisă în stâncă.
A intrat. A ajuns într-o peşteră şi aici era o masă lungă, lungă - bunul Dumnezeu ştie cât de lungă!  La masă şedea un bătrân şi fuma. Păstorul a văzut că nu e de glumă! Peste tot străluceau pietre scumpe , pe podea stăteau banii în grămezi şi dincolo erau rânduri de butoaie cu vin; lemnul doagelor putrezise dar în jurul vinului se formase o coajă tare. Bătrînul zise: " Ia ce vrei, dar grăbeşte-te să ieşi ; în curând se închide muntele şi atunci rămâi aici pe vecie!". Păstorul a luat o mână de bani şi a fugit cât a putut. Când a ieşit muntele s-a închis în urma lui şi i-a prins haina. Omul nu a putut să-şi dea haina jos aşa că îşi scoase cuţitl şi tăie bucata prinsă în stâncă şi aşa reuşi să scape.
Mai târziu a tot căutat locul unde era prinsă bucata de haină în stâncă, dar nu l-a mai putut găsi. Mai mulţi bărbaţi din Socolari s-au adunat şi au vrut să arunce stânca cetăţii în aer, dar judecătorul din Jamu a venit după ei  şi a interzis-o. Nu e voie să arunci în aer stâncile şi nici să dărâmi zidurile cetăţii.

povestită de :Ion Chişereu, 75 ( 1956) , ţăran şi păstor din Sasca, care avea sălaş în Cheile Nerei.

Cetatea de la Socolari in Google Maps






20. Porcul din valea Buhuiului 
Un băiat caraşovean păzea porcii pe valea Buhuilui, o vale laterală a Caraşului. Într-o zi a observat că vierul lipseşte. Îl caută şi îl caută - degeaba. Deodată a reapărut vierul şi era gras şi mulţumit ; se vedea că e sătul. Acelaşi lucru se întâmplă şi în zilele următoare. Vierul dispărea o vreme şi apoi apărea din nou şi era sătul!
Într-o zi băiatul nu îl mai scăpă din ochi. Şi atunci văzu cum vierul intră print-o gaură în munte. Băiatul se târâ după el. A trebuit să intre pe burtă că gaura era joasă. Dar în curând se lărgea  şi ajunse într-un gang şi după aia într-o sală mare. Aici curgea o apă limpede prin peşteră. Pe un mal al apei erau  grămezi mari de ovăz , grâu şi porumb ; şi la astea se deda porcul. Pe cealaltă parte erau trei ceaune cu bani. În primul erau bani de cupru , în al doilea de argint şi în al treilea de aur; toate trei pline cu vârf. Deodată apăru în faţa băiatului un bătrân cu barbă albă  şi îi arătă cu un gest prietenos spre comori : putea să ia din ele cât vroia. Era un om fermecat, paznicul comorii. Băiatul îşi luă o mână din fiecare ceaun şi ieşi din peşteră. Acasă îi povesti gazdei sale ce păţise. Acesta nu îi mai dădu pace : să îl ducă la gaură ; el dă boi, căruţe şi saci şi banii îi împart între ei doi. Băiatul îl duse la peşteră. Când gazda văzu banii se trezi în el o lăcomie fără margini. Cu toate că acolo erau bani să ajungă la tot satul el jindui şi la partea băiatului. L-a omorât - din lăcomie. Apoi a umplut sacii  şi a vrut să plece. Când ajunse la ieşire muntele se închise. N-a mai putut să iasă şi a pierit în mod mizerabil.

povestită după Katitsch , ţăran (81) , 1942 , Caraşova

marți, 30 noiembrie 2010

Legende Istorice: Cetatea Caraşovei

13. Cetatea Caraşovei
Am auzit-o ca în vis.....pe vremurile vechi era turcul pe aici. Turcul era peste tot. Era şi în fortăreaţă, în cetăţuie - de îi zice : "Grad". Dar asta a fost acum mulţi ani lungi! Eu nu am trăit-o : am auzit-o de la bătrâni. Mai stau încă ceva ziduri din cetăţuie. Ai fost acolo?  Cetatea a fost construită cu vin! În mortar au amestecat vin şi lapte! De aia e mortarul aşa de tare - nu poţi să scoţi nici o piatră. E mai tare ca betonul!
*
Turcii erau răi. Aveau câini cu care simţeau oamenii. Le luau totul oamenilor. Dacă le plăcea o femeie trimiteau soldaţi după ea . o furau şi nimeni nu mai auzea de ea. De asta se mai zice şi azi :" Nu fugi aşa, că nu vin turcii după tine!"  După atâtea veacuri s-a păstrat vorba asta. Atât de greu oropseau turcii lumea!
*
În cetate şedea un paşă. Era cel mai înalt printre ei. Sătenii erau obligaţi, când fetele lor aveau doisprezece ani, erau bune de măritat, să le ducă  în cetate şi turcii îşi făceau poftele cu ele. Cel mai rău lucru era că taţii trebuiau chiar ei să-şi conducă fetele în cetate.Şi băieţi trebuiau să dea oamenii. Le era foarte greu dar trebuiau să o facă. Când mergea turcul la Giurgiova să stângă dările, căruţa lui era trasă de oameni. În locul cailor erau patru săteni înhămaţi la căruţă. Turcul stătea în căruţă şi mâna cu biciul : hitt!hitt! Şi de acolo trebuiau să îl tragă înapoi în cetate.
*
Se vede şi astăzi puţul fântânii din cetate. Mai demult era mult mai adânc, azi s-a mai înfundat. Cetate stă sus pe stânci; apă nu e nicăieri. Apă e doar jos, în Caraş. Sătenii, bărbaţi şi femei au trebuit să vină cu ceaunele lor de cupru. Au făcut un lanţ de la Caraş până sus în cetate. Ceaunele mergeau din mână în mână. Şi aşa au umplut cu apă din Caraş fântâna.
*
Paşa turc privi de sus, din cetate jos în vale. Jos de tot curge Caraşul. Unde apa e adâncă, sub stânci , unde şi-a săpat gropi adânci , apa pare neagră. Paşa a privit către râu şi a zis : "Kara-ssu! Kara-ssu!" "Kara" înseamnă în turceşte negru şi "ssu" apă.Caraş înseamnă apă neagră ,  pe caraşoveneşte "Cerna voda". De aici vin numele de Caraş şi Caraşova.
*
În hotarul Caraşovei , pe partea stângă a Caraşului e o potecă abruptă , numită Pripor. Pe această potecă a urmărit un turc călare o fată caraşoveancă ce ducea mâncare fraţilor ei la sălaş. Fata a fugit cât a putut şi şi-a văzut în depărtare  fraţii în faţa  sălaşului. Turcul îşi îmboldi calul pe panta abruptă. De efort calului îi plezni burta şi se prăbuşi. Fata a ajuns la fraţii ei , care le-au împuşcat pe turc.

povestite de Georg Motzoka, păstor şi alţi caraşoveni (1957)



Cetatea Caraşovei ( Grat) - ruine

vedere înspre stânca pe care se află cetatea

Cetatea Caraşovei ( Grat) - ruine

Cetatea Caraşovei ( Grat) - ruine
Vedere din cetate către cheile Caraşului

film despre cetate Grat de imaRESITA